Am o prietenă cu ditamai fobia.
Nu suportă să vadă alte şosete în afară de cele albe.
Spune că nu sunt sincere. Şosetele, nu oamenii.
Adică nu îţi poţi da seama cât de jegoase sunt.
Asta aşa e, dar atunci nu umbla cu oameni jegoşi.
Odată a rămas fără şosete. Eram plecate într-o excursie.
N-a vrut să-şi spele şosetele ei albe, aşa că mi-a cerut mie.
I-am întins o pereche gri-petrol, lungi şi groase (era foarte frig unde eram).
Mâncărimi, urlete, păr smuls, "Cum poţi să porţi şosete care nu sunt albe?!" etc.
Am râs, am crezut că face mişto şi-am lăsat-o să se schimbe.
Ne-am întâlnit după o săptămână.
"Bună, ce faci?"/ "Vreau să văd ce şosete ai!"
"Uite..." (şi ridic stânjenită blugul de pe cracul stâng).
Erau deschise la culoare, subţiri şi scurte, dar nu albe).
"Nuuuuu, Dumnezeule?! De ce nu porţi şosete albe?!"
Nu ştiu ce să zic... .
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
bai, deci esti psiholoaga?
RăspundețiȘtergereDe-aia de ai o canapea misto si io imi pot pune poseta, da, aia neagra cu franjuri cea mai frumoasa din lume pe un cuier, si ma pot intinde pe canapea cu cracii in sus si sa incep sa-ti povestesc despre viata mea de rahat, sau lumile mele paralele in care zambesc ca vreau, nu ca trebuie?
Si eu am fobii. Daca vad un gandac de-ala mare negru, ma catar pe prima masa si incep sa bocesc din oficiu.(Dorm cu spray-ul de gandaci la pat)
P.S. - io am multe sosete roz, ca alea albe nu mi se potrivesc la chiloti.
Cum ţi-ai dat seama? Pe bune.
RăspundețiȘtergereDoar pe mine nu reuşesc să mă tratez.
În general, ăştia care vin stau pe scaun, chiperniciţi, cu mâinile frecându-şi-le-n poală. Uneori aşa n-am chef de ei. Alţii spun chestii funny. Despre ei scriu. Dacă află, se sinucid. Am şi o canapea, e neagră. Mie-mi place dar poate pentru ai ar trebui s-o cârpesc în alte culori. Pula mea... .
Nu te cred că îţi asortezi alea. E prea penal, te credeam altfel.
PS: Vrei să vorbim despre fobia de gândaci? (aşa încep cu toţi :)) )
Mi-am dat seama ca esti genul de femeie, careia as putea sa-i zic orice fara sa rosesc si fara sa privesc in alte directii. Mai am una, la fel ca tine. Ma intalnesc cu ea in mall sa bem cafea o data pe luna. Nu am stat niciodata pe canapeaua ei, dar stau pe scaun dreapta, picior peste picior, dand isteric din dreptul, e tic nervos, stiu. Zice ca sunt o femeie mult prea puternica pentru clisee din astea. Ok, ne intalnim in mall si eu ii povestesc episoade si capitole. Spune mereu ca trebuie sa iau o decizie. Eu o aprob zambind. Zice ca e ok sa iubesti enshpe barbati. E un semn ca inca mai pot. Zice ca e ok sa mi-o trag hard-core cu altii in camere de hotel obscure. E un semn ca am nevoie de mai mult. Zice ca e ok sa vrei mai mult. De-aia o iubesc si ii platesc mereu cafeaua. Nu accepta niciodata mai mult. Zice ca placerea a fost de partea ei.
RăspundețiȘtergereMa imbrac indiferent de anotimp in negru, maxim rosu. Nu e normal macar pe dedesubturi sa existe macar o urma de asortare pooetica?:)
Nu, nu vreau sa vorbim despre fobia de gandaci. E penibil, nu mi-as fi dorit sa fiu atat de comuna.:)
Si eu ma asteptam sa spui altceva, nu gandaci, dar e in regula. O sa fie bine :))
RăspundețiȘtergereBai, nu se poate. Faci/zici aceleasi chestii ca mine! Pula mea. Cred ca tu esti psihologul, m-ai ghicit, acum vorbesti ca mine si ma tragi pe sfoara :)
In afara de faza cu sexu'. Nu stiu, cred ca am o problema. Ma opresc doar la faza ca ma indragostesc de 'nshpe (sute) de barbati :)
Si chiar e ok ce zice psihologul la cafea.
Somn usor! Maine, sedinte de dimineata.
Fuck me!
Nu sunt psiholoaga, desi sigur as fi fost una buna. Mi-au placut plozii mai mult.
RăspundețiȘtergereBai, si io ma indragostesc de ei, de-aia vreau mereu sa si finalizez cumva povestea. :)
Ok, voi fi prezenta, da dupa ora 2, pana atunci dorm.
Psiholoaga mea zice si asta e un soi de terapie, sunt convinsa ca esti de acord.:)
N.B.