Fobia de a nu avea fobii

Mama are foarte multe fobii.
De fructe de mare, mai ales de mirosurile preparării.
Deci, implicit, n-a halit şi nu va hali vreodată.
De tensiunea mare. Aia pe care ţi-o măsoară doctorul.
Din cauza asta îşi ia tensiunea de câteva ori pe zi.
De dezordine şi praf în casă. Din cauza asta primesc telefoane şi mesaje în care urlă, mă-njură, mă face varză, atunci când vine inopinat la mine. O să-i iau cheile într-o zi. Nu de alta dar din cauza ei rămân cel mai des fără baterie.
De şerpi, păianjeni, crocodili. Ba nu, de toate animalele care nu sunt domestice. Numai pe frate-miu, pe mine şi pe taică-miu ne suportă.
De restanţe. Din cauza asta plăteşte toate dările la stat dinainte ca factura să se emită.
De spaţii înguste şi închise. De-aia a spart pereţii din casă şi-a scos uşile.
De înălţime. Norocul ei că are doar 1,65 m.
De a fi bolnavă. Mereu are impresia că e răcită, sau că stă prost cu nervii. Până când îi pregătesc seringa cu ampicilină şi îi demonstrez că există oameni şi mai decăzuţi psihic.
Într-o singură frază aş putea spune că mama are fobie de a nu avea fobii.
Cu toate astea, mama e foarte curajoasă. Ca toate mamele, de altfel.